LA ALTAR

          LA ALTAR

Iată YHWH porunceşte, Pentru marele preot
Care la altar slujeşte, Jertfa cum se pregăteşte
Pentru-o ardere de tot. Cum şi ce fel de bucate
Trebuie s-alcătuiască, Arderile minunate

Care prin altar sunt date, YHWH să le primească.
Căci pe-atunci, Evreii, Care mergeau să se închine,
Trebuie s-aleagă mieii, Şi făina şi viţeii Şi uleiul .
Taina e fără cuvinte, Pentru noul Israel

Căci acele lucruri sfinte, Trebuiau să-L reprezinte
Pe Yashua - cerescul Miel. Mântuirea arătată
Astăzi pentru fiecare, Ea a fost simbolizată
Prin jertfirea de-altădată, Pe-a Evreilor altare.

Avraam plin de bucurie, Când Isaac l-a întrebat
Despre mielul, jertfa vie, Prin cuvânt de profeţie
Pe Yashua l-a arătat. Ce pe vatra de lumină
YHWH a desăvîrşit, Legea jertfei pentru vină

Când la ucenici la cină, Despre Sine le-a vorbit.
Când a ridicat paharul, Apoi pâinea ce se frânge,
El le-a arătat altarul, Sus pe Golgota, Calvarul
Legământul re-inoit prin sânge.

Iar acum pâinea reală, Şi uleiul luminos
Este noua plămădeală, Fără drojdia de-ndoială
Jertfa Lui Yashua.El e Binecuvântarea
Holdelor din largul firii, El e Pâinea, El e Sarea,

El este Răscumpărarea, Mântuirea omenirii.
El desăvârşeşte starea, Înimii ce-i credincioasă
El înalţă adunarea, Dacă l-am primit lucrarea
Cea plăcută, cea frumoasă.

Căci în preoţia sfântă, Poate sta şi-un băieţel
Care pentru YHWH cântă, El prin Duhul Sfânt frământă
Jertfa unui mieluşel. Asta-i legea preoţească
Veşnică, desăvârşită, Cine vrea ca să slujească

Să înveţe să iubească, Căci iubirea e primită.
O, iubire minunată, Foc ceresc şi sfânt şi viu!
Mai coboară-te odată, Şi în inima de piatră
Până nu e prea târziu.Scrie astazi Legea

Cu porunca ta ce-a Sfinta, sfarma inima pietroasa
YHWH fă-ne-a ta săgeată, Fă-ne harfă de cântat,
Să-ţi predăm viaţa toată, Ca eroii de-altădată
Pe altarul minunat. Fă-ne să fim o preoţie

Jertfelor desăvârşite, Şi ne dă iar bucuria
Care este mărturia, Că jertfele-au fost primite.
Dă-ne şi îmbrăcămintea, Cu altarul potrivită,
Şi ne înoieşte mintea, YHWH, asta-i rugămintea

Fă-o să fie primită. Timpul a trecut şi iată
Realităţile divine. Plecăciunea de pe vatră
Este jertfa necurmată, Când te dăruieşti pe tine
Fiecare plecăciune, Este un altar! Mărire!

Mulţumind cu-nţelepciune, Lui YHWH în rugăciune
Pentru marea Lui iubire. Apoi făina curată
Este Biblia cerească, Ce trebuie cercetată
Şi dorită, şi mâncată, Omul nou mereu să crească.

Untdelemnul de măsline, Este Ungerea de sus
Care de la YHWH vine, Cu puterea Lui divina
Mărturia Lui Yashua. Iar jertfa de băutură
Este marea bucurie, Ce-i promisă în Scriptură

Harul fără de măsură, Vinul vechi din veşnicie.
Dar de fiecare dată, Când greşea vechiul popor,
Lângă jertfa necurmată, Trebuia adus pe vatră
Şi un ţap ispăşitor.

Ţapu-i mândru, cu bărbie Şi e tare, că-i cornut,
Agresiv în bătălie, Grecii, vechea-mpărăţie,
Alexandru cel temut. El purta un corn în frunte
Şi s-a repezit deodată, Ca o apă de pe munte

Peste ţărm şi peste munte, Pe mezi şi pe perşi să-i bată.
Apoi când te duci la stână, Te sufoci ca-n apa mării
De mirosul de pe lână, Ţapul are să rămână
Un simbol al desfrânării.

Tineri, iată primejdia, Şi bătrâni, şi orişicare
Ţapul e necurăţia, Nu e bună prietenia
Pe la munte, si la mare,Căci vedeţi ce oglindeşte
Căpriorul cel cornut, Care printre noi trăieşte

Şi se-nalţă şi loveşte, Ca să fie de temut.
Dar acela nu e frate, Cu starea lui lumeasca
Care lupta si se bate, Însoţit de răutate
El e fire pământească, El e Alexandru mare.

Bătăios şi tare-n cap, Când se-nalţă-n adunare
Ce spuneţi, aceasta-i oaie? Sau prin fapte el e ţap.
Haideţi să-i tăiem bărbia, Firea noastră cea lumească
Să nu mai lăsăm mândria, Răutatea, vrăjmăşia,
Peste noi să mai domnească.

Să trăim aşa cum scrie, Nu în poftele lumeşti,
Ci-n deplină curăţie, Dacă vrem cetăţenie
Sus în slăvile cereşti. Să jertfim dar căpriorul
Firea noastră cea cornută, sa o ardem pe altar

Iar voi scumpe surioare, Dacă vreţi în partea sorţii
Nu uitaţi de-nvelitoare, Dacă vreţi să fiţi mioare
Până nu învie morţii. Căci Yashua încă aşteaptă
Să luăm candela plină, Ca fecioara înţeleaptă

Dacă vrem în partea dreaptă, Să stăm cu El la masa.
Căci la-ntâia înviere, Seminţia preoţească
Va primi de sus putere, Sub a păcii adiere
Peste neamuri să domnească.

Şi-apoi câtă bucurie Va fi în mia de ani!
Când nu va mai fi robie, Nici război, nici vrăjmăşie
Şi nu vor mai fi duşmani.
Mult dorita primăvară, Va-nflori ca o grădină,

Când din cimitir afară, Porumbeii slavei zboară
Spre cetatea de lumină. Când din largul omenirii
Şi din cele patru vânturi, Cu cântările iubirii
Toţi copiii mânturii, Aduna-s-or rânduri, rânduri.

Şi va-ncepe sărbătoarea, Jertfei pentru mulţumire
Tot cuprinsul, toată zarea, Toţi vor intona cântarea
Pentru Moise, pentru Yashua  al iubirii.

          Shalom !!! Poezie publicata cu acordul Autorului